depigmenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPIGMENTÁ, depigmentéz, vb. I.
Refl. (Despre piele sau păr) A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. – Din
fr. dépigmenter.depigmenta (Dicționar de neologisme, 1986)DEPIGMENTÁ vb. I. tr., refl. (
Despre piele) A-și pierde culoarea. [Cf. fr.
dépigmenter].
depigmenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPIGMENTÁ vb. tr., refl. (despre piele, frunze, flori etc.) a (se) decolora. (< fr.
dépigmenter)
depigmenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depigmentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
depigmenteázădepigmenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPIGMENTÁ, depigmentez, vb. I.
Refl. A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. — Din
fr. dépigmenter.