denunțător - explicat in DEX

denunțător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță. – Denunța + suf. -ător (după fr. dénonciateur).

denunțător (Dicționar de neologisme, 1986)
DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care denunță. V. delator. [< denunța + -tor, după fr. dénonciateur].

denunțător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face un denunț; delator. (după fr. dénonciateur)

denunțător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
denunțătór s. m., pl. denunțătóri

denunțător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
denunțător m. cel ce denunță.

denunțător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță. – Denunța + suf. -ător (după fr. dénonciateur).