denudație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENUDÁȚIE, denudații, s. f. 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare.
2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din
fr. dénudation, lat. denudatio.denudație (Dicționar de neologisme, 1986)DENUDÁȚIE s.f. Denudare. ♦ Acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [Gen.
-iei, var.
denudațiune s.f. / cf. fr.
dénudation].
denudație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENUDÁȚIE s. f. 1. denudare. 2. acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. 2. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit. (< fr.
dénudation, lat.
denudatio)
denudație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denudáție (-ți-e) s. f.,
art. denudáția (-ți-a), g.-d. art. denudáției; pl. denudáții, art. denudáțiile (-ți-i-)denudație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENUDÁȚIE, denudații, s. f. 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare.
2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. — Din
fr. dénudation, lat. denudatio.