dentăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENTẮI adj. invar. v. dintâi.dentăi (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))dentắi (= dintâi) num.
dentăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENTẮI num. v. dintâi.