dentistică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENTÍSTICĂ s. f. Specialitate a medicinii care se ocupă cu bolile și cu îngrijirea dinților; stomatologie. –
Dentist +
suf. -ică.dentistică (Dicționar de neologisme, 1986)DENTÍSTICĂ s.f. Stomatologie. [Gen.
-iei. / <
dentist +
-ică].
dentistică (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENTÍSTICĂ s. f. stomatologie. (< dent- + -istică)
dentistică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dentístică s. f.,
g.-d. art. dentísticiidentistică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENTÍSTICĂ s. f. Specialitate a medicinii care se ocupă cu bolile și cu îngrijirea dinților; stomatologie. —
Dentist +
suf. -ică.