dens - explicat in DEX

dens (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENS, -Ă, denși, -se, adj. (Despre corpuri, substanțe, soluții) Cu densitate mare; cu părțile componente strâns unite; compact, des. – Din fr. dense, lat. densus.

dens (Dicționar de neologisme, 1986)
DENS adj. Cu o mare masă pe unitatea de volum; des, compact. [< lat. densus, cf. fr. dense, it. denso].

dens (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENS, -Ă adj. cu o mare masă pe unitatea de volum; compact. (< fr. dense, lat. densus)

dens (Dicționaru limbii românești, 1939)
*dens, -ă adj. (lat. densus, de unde și des). Fiz. Des, compact, care conține multă materia în puțin volum, ca auru, plumbu ș.a.

dens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dens adj. m., pl. denși; f. dénsă, pl. dénse

dens (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dens a. des, compact.

dens (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENS, -Ă, denși, -se, adj. (Despre corpuri, substanțe, soluții) Cu densitate mare; cu părțile componente strâns unite; compact, des. — Din fr. dense, lat. densus.