denivela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENIVELÁ, denivelez, vb. I.
Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicaturi. – Din
fr. déniveler.denivela (Dicționar de neologisme, 1986)DENIVELÁ vb. I. tr., refl. 1. (
Despre terenuri) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, nivelarea.
2. (
Despre suprafața unei ape) A-și modifica nivelul. [< fr.
déniveler].
denivela (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENIVELÁ vb. refl. 1. (despre terenuri, drumuri) a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (despre suprafața unei ape) a-și modifica nivelul. (< fr.
déniveler)
denivela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denivelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deniveleázădenivela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENIVELÁ, denivelez, vb. I.
Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicături. — Din
fr. déniveler.