demultișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEMULTIȘÓR adv. Diminutiv al lui demult. – Demult + suf. -ișor.
demultișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) demultișór (odinioară) (pop.) adv. (răspunde la întrebarea: când?)
demultișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEMULTIȘÓR adv. (Pop.) Diminutiv al lui demult. — Demult + suf. -ișor.
demultișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !de multișór (de vreme îndelungată) (pop., fam.) loc. adv. (răspunde la întrebarea: de când?)