demult (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMÚLT adv. Cu mult timp înainte, de multă vreme. ◊
Mai demult = odinioară.
De demult = din trecut, de altădată. –
De4 +
mult.demult (Dicționaru limbii românești, 1939)demúlt V.
mult.demult (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demúlt (odinioară)
adv. (s-a întâmplat ~; răspunde la întrebarea:
când?)
demult (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMÚLT adv. Cu mult timp înainte, de multă vreme. ◊
Mai demult = odinioară.
De demult = din trecut, de altădată. —
De4 +
mult.demult (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!de mult (de vreme îndelungată)
loc. adv. (n-a mai venit ~; răspunde la întrebarea:
de când?)