demula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMULÁ, demulez, vb. I.
Tranz. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. – Din
fr. démouler.demula (Dicționar de neologisme, 1986)DEMULÁ vb. I. tr. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. [< fr.
démouler].
demula (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMULÁ vb. tr. a scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. (< fr.
démouler)
demula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
demuleázădemula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMULÁ, demulez, vb. I.
Tranz. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. — Din
fr. démouler.