demonstrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f. 1. Dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule.
2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț.
3. Manifestație publică cu caracter politic-social.
4. Exteriorizare a unui sentiment. ♦
Demonstrație de forță = concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida. – Din
fr. démonstration, lat. demonstratio, (
3) după
rus. demonstrațiia.demonstrație (Dicționar de neologisme, 1986)DEMONSTRÁȚIE s.f. 1. Raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți etc.
2. Manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. ♦ Manifestație de masă cu caracter politic.
3. (
Mil.) Exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului.
4. (
Lit.) Procedeu de compoziție constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment etc. [Gen.
-iei, var.
demonstrațiune s.f. / cf. lat.
demonstratio, fr.
démonstration].
demonstrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMONSTRÁȚIE s. f. 1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți. 2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. 3. manifestație de masă cu caracter politic. 4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului. 5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment. (< fr.
démonstration, lat.
demonstratio, /3/ rus.
demonstrațiia)
demonstrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demonstráție (-ți-e) s. f.,
art. demonstráția (-ți-a), g.-d. art. demonstráției; pl. demonstráții, art. demonstráțiile (-ți-i-)demonstrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f. 1. Dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule.
2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț.
3. Manifestație publică cu caracter politic-social.
4. Exteriorizare a unui sentiment. ♦
Demonstrație de forță = concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida. — Din
fr. démonstration, lat. demonstratio, (3)
rus. demonstrațiia.