demoniac - explicat in DEX

demoniac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMONIÁC, -Ă, demoniaci, -ce, adj. Demonic. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. démoniaque.

demoniac (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMONIÁC, -Ă adj. Demonic. [Pron. -ni-ac. / cf. fr. démoniaque, it. demoniaco].

demoniac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMONIÁC, -Ă adj. 1. referitor la demoni. 2. posedat de demoni. 3. demonic. (< fr. démoniaque)

demoniac (Dicționaru limbii românești, 1939)
*demoniác, -ónic, -ă adj. și s. (vgr. daimoniakós, și daimonikós). Inspirat de demon, de dracu, nebun: om demoniac. Drăcesc, diabolic: rîs demoniac. Adv. a rîde demoniac.

demoniac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demoniác (-ni-ac) adj. m., pl. demoniáci; f. demoniácă, pl. demoniáce

demoniac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demoni(a)c a. posedat de un demon.

demoniac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMONIÁC, -Ă, demoniaci, -ce, adj. Demonic. [Pr.: -ni-ac] — Din fr. démoniaque.