demodulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. – Din
germ. Demodulation, fr. démodulation.demodulație (Dicționar de neologisme, 1986)DEMODULÁȚIE s.f. Separarea oscilației de frecvență joasă (audio frecvență) de unde purtătoare de înaltă frecvență; demodulare. [Cf. fr.
démodulation, germ.
Demodulation].
demodulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMODULÁȚIE s. f. (radio, inform.) operație inversă modulației; separare a oscilației de joasă frecvență de unda purtătoare de înaltă frecvență. (< germ.
Demodulation, fr.
démodulation)
demodulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demoduláție (-ți-e) s. f.,
art. demoduláția (-ți-a), g.-d. art. demoduláției; pl. demoduláții, art. demoduláțiile (-ți-i-)demodulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. — Din
germ. Demodulation, fr. démodulation.