demodare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMODÁRE, demodări, s. f. Faptul de
a se demoda; învechire, perimare. –
V. demoda.demodare (Dicționar de neologisme, 1986)DEMODÁRE s.f. Faptul, acțiunea de a se demoda; învechire, perimare. [<
demoda].
demodare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demodáre s. f.,
g.-d. art. demodắrii; pl. demodắridemodare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMODÁRE, demodări, s. f. Faptul de
a se demoda; învechire, perimare. —
V. demoda.