demoda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMODÁ, demodez, vb. I.
Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din
fr. démoder.demoda (Dicționar de neologisme, 1986)DEMODÁ vb. I. refl. A nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima. [< fr.
démoder].
demoda (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMODÁ vb. refl. a nu mai corespunde modei. ◊ (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima. (< fr.
démoder)
demoda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!demodá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se demodeázădemoda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMODÁ, demodez, vb. I.
Refl. A înceta să mai fie la modă. — Din
fr. démoder.