demențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. démentiel.demențial (Dicționar de neologisme, 1986)DEMENȚIÁL, -Ă adj. De om dement; nebunesc. [Pron.
-ți-al. / cf. fr.
démentiel].
demențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMENȚIÁL, -Ă adj. dement. (< fr.
démentiel)
demențial (Dicționar de argou al limbii române, 2007)demențial, -ă, demențiali, -e adj. extraordinar, minunat, formidabil.
demențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demențiál (-ți-al) adj. m.,
pl. demențiáli; f. demențiálă, pl. demențiáledemențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [
Pr.:
-ți-al] — Din
fr. démentiel.