delirant - explicat in DEX

delirant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELIRÁNT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir, ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului; excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. délirant.

delirant (Dicționar de neologisme, 1986)
DELIRÁNT, -Ă adj. Care delirează; (ca) de delir. ♦ (Fig.) Exaltat, frenetic. [Cf. fr. délirant].

delirant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELIRÁNT, -Ă adj. (și s. m.) care delirează; (ca) de delir. ◊ (fig.) exaltat, frenetic. (< fr. délirant)

delirant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*deliránt, -ă adj. și s. (fr. délirant). Care e delir: imaginațiune delirantă.

delirant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deliránt adj. m., pl. deliránți; f. delirántă, pl. deliránte

delirant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
delirant a. 1. care e în delir; 2. fig. extravagant, dezordonat.

delirant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELIRÁNT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir (1), ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului (1); excesiv, exaltat, frenetic. — Din fr. délirant.