deliberativ - explicat in DEX

deliberativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ◊ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. – Din fr. délibératif, lat. deliberativus.

deliberativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DELIBERATÍV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus].

deliberativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus)

deliberativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*deliberatív, -ă adj. (lat. deliberativus).Relativ la deliberațiune. Vot deliberativ, care dă drept să deliberezĭ, nu numaĭ să fiĭ consultat. Gen deliberativ, acel gen de elocŭență în care oratoru își propune să facă să se adopte orĭ să se respingă o rezoluțiune.

deliberativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deliberatív adj. m., pl. deliberatívi; f. deliberatívă, pl. deliberatíve

deliberativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deliberativ a. care se rapoartă la o deliberare; vot deliberativ, drept de vot într’o adunare; gen deliberativ, în care oratorul își propune a face să se adopte sau să se respingă o rezoluțiune.

deliberativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ◊ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. — Din fr. délibératif, lat. deliberativus.