dejurstvă - explicat in DEX

dejurstvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEJÚRSTVĂ, dejurstve s. f. (Înv.) Corp de gardă; comandament militar [Var.: djúrstvă s. f.] – Din rus. dĕzurstvo.

dejurstvă (Dicționaru limbii românești, 1939)
dejúrstvă f., pl. e (rus. dežúrstvo, d. dežúrnyĭ, de serviciŭ, de unde vine și rom. dejurnă). Administrațiunea centrală a armatei de la 1839 pînă la 1859. V. ștab.

dejurstvă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
!dejúrstvă (înv.) (-jurst-vă) s. f., g.-d. art. dejúrstvei; pl. dejúrstve (DOOM², 2005)

dejurstvă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dejúrstvă (înv.) (-jurst-vă) s. f., g.-d. art. dejúrstvei; pl. dejúrstve

dejurstvă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dejurstvă f. od. corp de gardă (GHICA). [Rus. DEJURSTVO; serviciul zilei fixate].

dejurstvă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEJÚRSTVĂ, dejurstve, s. f. (Înv.) Corp de gardă; comandament militar. [Var.: djúrstvă s. f.] — Din rus. dĕzurstvo.