dehiscent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEHISCÉNT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. – Din
fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis.