dehiscent - explicat in DEX

dehiscent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEHISCÉNT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. – Din fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis.

dehiscent (Dicționar de neologisme, 1986)
DEHISCÉNT adj. (Despre fructe) Care se deschide de la sine la maturitate. [< fr. déhiscent, cf. lat. dehiscens – care se deschide].

dehiscent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEHISCÉNT adj. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele. (< fr. déhiscent, lat. dehiscens)

dehiscent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*dehiscént, -ă adj. (lat. dehiscens, -éntis, d. de-híscere, hiáre, a se deschide, a se căsca. V. hiat, casc). Bot. Se zice despre fructele care se deschid cînd se coc, ca păstările, capsulele ș.a.

dehiscent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dehiscént adj. m., pl. dehiscénți; f. dehiscéntă, pl. dehiscénte

dehiscent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEHISCÉNT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. — Din fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis.