degustație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGUSTÁȚIE, degustații, s. f. Faptul de a degusta; degustare. – Din
fr. dégustation.degustație (Dicționar de neologisme, 1986)DEGUSTÁȚIE s.f. Degustare. [Gen.
-iei. / cf. lat.
degustatio, fr.
dégustation].
degustație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGUSTÁȚIE s. f. degustare. (< fr.
dégustation, lat.
degustatio)
degustație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degustáție (acțiunea de a degusta) (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. degustáția (-ți-a), g.-d. art. degustáției; pl. degustáții, art. degustáțiile (-ți-i-)degustație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGUSTÁȚIE, degustații, s. f. Faptul de a degusta; degustare. — Din
fr. dégustation.