degerătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGERĂTÚRĂ, degerături, s. f. Inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. –
Degera +
suf. -ătură.degerătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degerătúră s. f.,
g.-d. art. degerătúrii; pl. degerătúridegerătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGERĂTÚRĂ, degerături, s. f. Inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. —
Degera +
suf. -ătură.