defăimător - explicat in DEX

defăimător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează; de ocară. – Defăima + suf. -ător.

defăimător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defăimătór (-făi-) adj. m., pl. defăimătóri; f. sg. și pl. defăimătoáre

defăimător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defăimător a. și m. care defaimă.

defăimător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează. — Defăima + suf. -tor.