defacto (Dicționar de neologisme, 1986)DE FÁCTO loc. adv. Formulă diplomatică folosită pentru recunoașterea unui fapt politic prin însăși existența faptului. [< lat.
de facto – de fapt].
defacto (Marele dicționar de neologisme, 2000)DE FÁCTO loc. adv. formulă diplomatică pentru recunoașterea unei anumite situații, care nu a dobândit și consacrarea juridică necesară. (< lat.
de facto, de fapt)
defacto (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DE FACTO (
lat.)
de fapt – Situație
de facto, opusă unei situații
de iure.defacto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*de fácto (
lat.)
loc. adj.,
loc. adv.defacto (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DE FACTO loc. adv. Formulă folosită pentru a recunoaște un fapt prin însăși existența acestuia; în fapt. —
Loc. lat.