definiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFINÍȚIE, definiții, s. f. Operație de determinare a însușirilor proprii unui lucru, unei noțiuni etc.; enunțul prin care se exprimă această operație. ◊
Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. – Din
fr. définition, lat. definitio, -onis.definiție (Dicționar de neologisme, 1986)DEFINÍȚIE s.f. 1. Operație logică prin care se arată conținutul unei noțiuni, enunțându-se notele ei esențiale sau adesea indicându-se genul proxim și diferența specifică; propoziție prin care se exprimă această determinare. ◊
Prin definiție = prin însăși natura lucrurilor.
2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou într-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificației unei expresii. [Gen.
-iei, var.
definițiune s.f. / cf. fr.
définition, it.
definizione, lat.
definitio].
definiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFINÍȚIE s. f. operație logică prin care se determină conținutul unei noțiuni, notele ei esențiale, indicându-se genul proxim și diferența specifică, sau se precizează înțelesul unui cuvânt ori simbol; propoziție prin care se exprimă această determinare. ♦ prin ~ = prin însăși natura lucrurilor. (< fr.
définition, lat.
definitio)
definiție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEFINÍȚIE (‹
fr.)
s. f. 1. (
LOG.) Propoziție sau ansamblu de propoziții determinând semnificația unui termen sau indicând caracteristicile esențiale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte. Într-o
d. se disting: termenul sau combinația de termeni nou introduși (definitul); termenul sau combinația de termeni ale căror sensuri sunt deja cunoscute (definitorul). ♦ (La Aristotel) Determinare a naturii sau a esenței uneo specii prin indicarea genului care o cuprinde (gen proxim) și a diferenței specifice prin care se delimitează de celelalte specii. ◊
Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice.
2. (
TELEC.) Conținutul de detalii al unei imagini de televiziune sau de fototelegrafie, exprimat prin numărul de elemente în care trebuie descompusă imaginea, astfel încât un element să nu conțină mai multe nuanțe de luminozitate.
definiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)definíție (-ți-e) s. f.,
art. definíția (-ți-a), g.-d. art. definíției; pl. definíții, art. definíțiile (-ți-i-)definiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFINÍȚIE, definiții, s. f. Operație de determinare a însușirilor proprii unui lucru, unei noțiuni etc.; enunțul prin care se exprimă această operație. ◊
Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. — Din
fr. définition, lat. definitio.