defileu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. – Din
fr. défilé.defileu (Dicționar de neologisme, 1986)DEFILÉU s.n. Vale strâmtă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare; trecătoare. [Pl.
-uri. / < fr.
défilé].
defileu (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFILÉU s. n. vale îngustă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare. (< fr.
défilé)
defileu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defiléu s. n.,
art. defiléul; pl. defiléuridefileu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)defileu n.
1. trecătoare îngustă între doi munți:
defileul Vârciorova; 2. evoluțiune de trupe (= fr.
défilé).
defileu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. — Din
fr. défilé.defileŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*defiléŭ n., pl.
e (fr.
defilé, d.
défiler, a defila).
Barb. Trecătoare, strîmtoare, trecere îngustă pin munțĭ orĭ pin pădurĭ.