defileŭ - explicat in DEX

defileu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. – Din fr. défilé.

defileu (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFILÉU s.n. Vale strâmtă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare; trecătoare. [Pl. -uri. / < fr. défilé].

defileu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFILÉU s. n. vale îngustă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare. (< fr. défilé)

defileu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defiléu s. n., art. defiléul; pl. defiléuri

defileu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defileu n. 1. trecătoare îngustă între doi munți: defileul Vârciorova; 2. evoluțiune de trupe (= fr. défilé).

defileu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. — Din fr. défilé.

defileŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*defiléŭ n., pl. e (fr. defilé, d. défiler, a defila). Barb. Trecătoare, strîmtoare, trecere îngustă pin munțĭ orĭ pin pădurĭ.