deficitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFICITÁR, -Ă, deficitari, -e, adj. Care este în deficit. – Din
fr. déficitaire.deficitar (Dicționar de neologisme, 1986)DEFICITÁR, -Ă adj. Care este în deficit. [Cf. fr.
déficitaire].
deficitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFICITÁR, -Ă adj. care este în deficit. (< fr.
déficitaire)
deficitar (Dicționaru limbii românești, 1939)*deficitár, -ă adj. (d.
deficit). Care e maĭ mic de cît trebuĭe:
recoltă deficitară.deficitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deficitár adj. m.,
pl. deficitári; f. deficitáră, pl. deficitáredeficitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFICITÁR, -Ă, deficitari, -e, adj. Care este în deficit. — Din
fr. déficitaire.