deficiență - explicat in DEX

deficiență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

deficiență (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFICIÉNȚĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia].

deficiență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFICIÉNȚĂ s. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia)

deficiență (Dicționaru limbii românești, 1939)
deficiénță f. pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficiența banilor într’o pungă. V. absență și carență.

deficiență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe

deficiență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] — Din fr. déficience, lat. deficientia.