defetist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFETÍST, -Ă, defetiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de defetism, referitor la defetism.
2. S. m. și
f. Partizan al defetismului. – Din
fr. défaitiste.defetist (Dicționar de neologisme, 1986)DEFETÍST, -Ă adj. Referitor la defetism, propriu defetismului. //
s.m. și f. Partizan, susținător al unei atitudini de defetism. [< fr.
défaitiste].
defetist (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFETÍST, -Ă adj., s. m. f. (partizan) al defetismului. (< fr.
défaitiste)
defetist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defetíst adj. m.,
s. m.,
pl. defetíști; adj. f.,
s. f. defetístă, pl. defetístedefetist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFETÍST, -Ă, defetiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de defetism, referitor la defetism.
2. S. m. și
f. Partizan al defetismului. — Din
fr. défaitiste.