defetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFETÍSM s. n. 1. Opinia, părerea, atitudinea celui ce nu are încredere în reușita unei acțiuni; lipsă de încredere.
2. Infracțiune care constă în lansarea, răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase, relative la situația economică, politică și socială a țării. – Din
fr. défaitisme.defetism (Dicționar de neologisme, 1986)DEFETÍSM s.n. 1. Atitudine de defetist; opinie, părere, atitudine a celui care (afectează că) nu crede în reușita unei acțiuni sau în justețea unei cauze, pe care o consideră pierdută.
2. Infracțiune constând în lansarea și răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase cu privire la situația politică, economică și socială a țării. [< fr.
défaitisme].
defetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFETÍSM s. n. 1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reușita unei acțiuni, în justețea unei cauze pe care o consideră pierdută. 2. infracțiune constând în lansarea și răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informații false, tendențioase cu privire la situația politică, economică și socială a țării. (< fr.
défaitisme)
defetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defetísm s. n.defetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFETÍSM s. n. 1. Opinie, atitudine a celui care nu are încredere în reușita unei acțiuni; lipsă de încredere.
2. Infracțiune care constă în lansarea, răspândirea sau publicarea, în timp de război, de zvonuri sau de informații false, exagerate sau tendențioase, relative la situația economică, politică și socială a țării. — Din
fr. défaitisme.