dedubla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDUBLÁ, dedublez, vb. I.
Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din
fr. dédoubler.dedubla (Dicționar de neologisme, 1986)DEDUBLÁ vb. I. refl. A se împărți în două; a avea simultan două stări, două aspecte sau două forme diferite. [< fr.
dédoubler].
dedubla (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEDUBLÁ vb. refl. a se împărți în două; a avea (simultan sau pe rând) două stări, aspecte, forme sau personalități diferite. (< fr.
dédoubler)
dedubla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dedublá (a se ~) (-du-bla) vb. refl.,
ind. prez. 3
se dedubleázădedubla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEDUBLÁ, dedublez, vb. I.
Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. — Din
fr. dédoubler.dedublà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dedublà v. a (se) împărți în două.