dedițel - explicat in DEX

dedițel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el.

dedițel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă.

dedițel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DEDIȚÉL (‹ bg.) s. m. 1. (La pl.) Denumire dată speciilor de plante erbacee perene, toxice, din genul Pulsatilla, familia ranunculaceelor, cu frunze păroase, penat- sau palmat-compuse și flori mari, de culori diferite; (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii; adormițele; sisinei. 2. (ZOOL.) Dedițel-de-mare = actinie.

dedițel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dedițél s. m., pl. dedițéi, art. dedițéii

dedițel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dedițel-de-mare = actinie. [Var.: dedețél s. m.] — Dediță + suf. -el.