dedica - explicat in DEX

dedica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEDICÁ, dedíc, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. Tranz. și refl. A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri. – Din lat. dedicare, fr. dédier.

dedica (Dicționar de neologisme, 1986)
DEDICÁ vb. I. 1. tr. A închina cuiva (o carte, o operă artistică sau științifică proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile în slujba unei idei, unei acțiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedíc. / < lat., it. dédicare, cf. fr. dédier].

dedica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEDICÁ vb. I. tr. a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu. II. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activități etc. (< lat., it. dedicare, după fr. dédier)

dedica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dedicá (a ~) vb., ind. prez. 3 dedícă

dedicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dedicà v. 1. a consacra cultului divin; 2. fig. a adresa, a oferi cuiva o carte, o operă de artă.

dedica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEDICÁ, dedíc, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. Tranz. și refl. A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri. — Din lat. dedicare, fr. dédier.