decorație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECORÁȚIE, decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului.
2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (
concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [
Var.: (
înv.)
decorațiúne s. f.] – Din
fr. décoration, lat. decoratio, -onis.decorație (Dicționar de neologisme, 1986)DECORÁȚIE s.f. 1. Insignă, semn distinctiv conferit cuiva pentru o faptă eroică, pentru evidențiere în muncă etc.
2. Arta și tehnica executării decorurilor. ♦ Totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. [Gen.
-iei, var.
decorațiune s.f. / cf. fr.
décoration, it.
decorazione, lat.
decoratio].
decorație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECORÁȚIE s. f. 1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă. 2. arta și tehnica executării decorurilor. ◊ ornamentație. ◊ totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect. (< fr.
décoration, lat.
decoratio)
decorație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decoráție (-ți-e) s. f.,
art. decoráția (-ți-a), g.-d. art. decoráției; pl. decoráții, art. decoráțiile (-ți-i-)decorație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECORÁȚIE, decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse țării.
2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (
concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [
Var.: (
înv.)
decorațiúne s. f.] — Din
fr. décoration, lat. decoratio, -onis.