decor - explicat in DEX

decor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECÓR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ Fig. Cadru, ambianță în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc. – Din fr. décor.

decor (Dicționar de neologisme, 1986)
DECÓR s.n. 1. Totalitatea pânzelor pictate, a paravanelor, a mobilelor și a altor obiecte folosite pentru a crea cadrul în care se joacă o piesă pe scenă sau o scenă de film. ♦ (Fig.) Cadru, ambianță; peisaj, tablou. 2. Podoabă, ornament; ornamentație. [< fr. décor].

decor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECÓR s. n. 1. ansamblu de obiecte (panouri, mobilier etc.) pentru a crea cadrul în care se desfășoară un spectacol, un balet, un film. 2. (fig.) cadru, ambianță; peisaj, tablou. 3. podoabă, ornament; ornamentație. (< fr. décor)

decor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*decór n., pl. urĭ (fr. décor, d. décorer, a decora). Lucrurĭ cu care se decorează, se ornează. Pl. Picturile și alte lucrurĭ care decorează scena unuĭ teatru.

decor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decór s. n., pl. decóruri

decor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decor n. 1. ceea ce servă a decora; 2. pictările, obiectele ce decorează scena unui teatru.

decor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECÓR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ Fig. Cadru, ambianță în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc. — Din fr. décor.