decorațiune - explicat in DEX

decorațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECORAȚIÚNE s. f. v. decorație.

decorațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DECORAȚIÚNE s.f. v. decorație.

decorațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*decorațiúne f. (lat. decoratio, – ónis). Înfrumusețare, ornament. Decor la teatru ca să reprezente locu unde s’a petrecut acțiunea. Semn distinctiv de metal conferit cuĭva de un șef de stat ca recompensă. – Și -áție.

decorațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*decorațiúne (-ți-u-) s. f., art. decorațiúnea, g.-d. art. decorațiúnii; pl. decorațiúni, art. decorațiúnile

decorațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decorați(un)e f. 1. acțiunea de a decora, de a orna; 2. ornament de pictură, de sculptură; 3. reprezentarea locului unde se petrece o acțiune dramatică; 4. semn de distincțiune dat de un suveran: Steaua României.

decorațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECORAȚIÚNE s. f. v. decorație.