decopertare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DECOPERTÁRE,decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] – V. decoperta.
decopertare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *decopertáre s. f., g.-d. art. decopertắrii; pl. decopertắri
decopertare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DECOPERTÁRE,decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] — V. decoperta.