decompoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOMPOZIȚÍE, decompoziții, s. f. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. [
Var.:
decompozițiúne s. f.] – Din
fr. décomposition.decompoziție (Dicționar de neologisme, 1986)DECOMPOZÍȚIE s.f. 1. Analiză a unei substanțe (mai ales a unei țesături) în vederea cunoașterii structurii ei.
2. Atrepsie. [Gen.
-iei, var.
decompozițiune s.f. / cf. fr.
décomposition].
decompoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOMPOZÍȚIE s. f. descompunere prin analiză a unei substanțe în vederea cunoașterii ei. (< fr.
décomposition)
decompoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decompozíție (-ți-e) s. f.,
art. decompozíția (-ți-a), g.-d. art. decompozíției; pl. decompozíții, art. decompozíțiile (-ți-i-)decompoziție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOMPOZÍȚIE, decompoziții, s. f. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. [
Var.:
decompozițiúne s. f.] — Din
fr. décomposition.