decoleta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOLETÁ, decoletez, vb. I.
Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta.
2. A executa operația de decoletare. – Din
fr. décolleter.decoleta (Dicționar de neologisme, 1986)DECOLETÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci când sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta.
2. A tăia coletul
2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr.
décolleter].
decoleta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOLETÁ vb. tr. 1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. a îndepărta coletul
2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor. (< fr.
décolleter)
decoleta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decoletá (a ~) (a prelucra)
vb.,
ind. prez. 3
decoleteázădecoleta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOLETÁ, decoletez, vb. I.
Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta.
2. A executa operația de decoletare. — Din
fr. décolleter.