decimație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DECIMÁȚIE,decimații, s. f. Decimare. – Din lat. decimatio, fr. décimation.
decimație(Dicționar de neologisme, 1986) DECIMÁȚIEs.f. (Ist.) Decimare. [Gen. -iei, var. decimațiune s.f. / cf. lat. decimatio, fr. décimation].
decimație(Marele dicționar de neologisme, 2000) DECIMÁȚIEs. f. decimare. (< fr. décimation, lat. decimatio)
decimație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) decimáție(-ți-e) s. f., art. decimáția(-ți-a), g.-d. art. decimáției; pl. decimáții, art. decimáțiile(-ți-i-)
decimație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DECIMÁȚIE,decimații, s. f. Decimare. — Din lat. decimatio, fr. décimation.