decimà - explicat in DEX

decima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÉCIMA¹ s. f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.

decima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECIMÁ², decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

decima (Dicționar de neologisme, 1986)
DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].

decima (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)

decima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză

decima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÉCIMA¹ s. f. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. — Cuv. lat.

decima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECIMÁ², decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. — Din fr. décimer, lat. decimare.

decimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decimà v. a prăpădi mulți: ciuma decimează pe locuitori.