deceda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECEDÁ, decedez, vb. I.
Intranz. (Despre oameni) A înceta din viață; a muri, a răposa. – Din
fr. décéder, lat. decedere.deceda (Dicționar de neologisme, 1986)DECEDÁ vb. I. intr. A înceta din viață; a muri, a răposa. [P.i.
-dez. / < fr.
décéder, cf. it., lat.
decedere].
deceda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)decedá (decedéz, decedát), vb. – A muri, a răposa.
Fr. décéder. –
Der. deces, s. n., din
fr. décès.deceda (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECEDÁ vb. intr. a înceta din viață; a muri, a răposa. (< fr.
décéder, lat.
decedere)
deceda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decedá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
decedeáză (folosit mai ales la timpuri trecute)
deceda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECEDÁ, decedez, vb. I.
Intranz. (Despre oameni) A înceta din viață; a muri, a răposa. — Din
fr. décéder, lat. decedere.