dece(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) dece conj. 1. din care pricină? dece n’ai venit ?2. cu cât: dece s’apropia. [V. de și ce].
dece(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) de ce2 (pe măsură ce) (pop.) loc. conjcț. (~ se gândea, ~ se întrista)
dece(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) de ce1 (din ce cauză) (pop.) loc. adv. (~ n-a încercat!)
dece(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) de ce3 (pentru ce) prep. + pr./adj, pr. (s-a întristat ~ i-ai spus/~ veste i-ai dat)