decavare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECAVÁRE, decavări, s. f. Acțiunea de
a (se) decava și rezultatul ei. –
V. decava.decavare (Dicționar de neologisme, 1986)DECAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decava. [<
decava].
decavare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decaváre (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. decavắrii; pl. decavắridecavare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECAVÁRE, decavări, s. f. (
Fam.) Acțiunea de
a (se) decava și rezultatul ei. —
V. decava.