deli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)delí (-lésc, -ít), vb. A da, a împărți.
Bg. deliă „a împărți”, din
sl. dĕlŭ „parte”;
cf. deal. Cuvînt rar. Pare identic, sau cel puțin trebuie să se fi încrucișat cu
dili. –
Der. delniță, s. f. (
înv., și
Olt., țarină, arătură), din
sl. dĕlnica (Miklosich,
Slaw. Elem., 22);
delnic, adj. (înstărit, avut), din
sl. dĕlnikŭ.