deal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEAL, dealuri, s. n. 1. Formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarței pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina. ◊
Loc. adv. La deal = în sensul urcușului, în sus. ◊
Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., în sus de... ◊
Expr. (
Fam.)
Dă la deal, dă la vale = se silește în toate chipurile, încearcă toate posibilitățile.
Greu la deal și greu la vale = oricum faci, e tot greu.
Ce mai la deal, la vale =
a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace și încolo, e inutil să mai discutăm;
b) să spunem lucrurilor pe nume.
Deal cu deal se întâlnește, dar (încă) om cu om, se spune cu ocazia unei întâlniri neașteptate, sau în nădejdea unei revederi posibile.
2. (
Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zonă a ogoarelor. – Din
sl. dĕlŭ.deal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)deal (deáluri), s. n. –
1. Colină, formă de vîrf ca o ridicătură de pămînt. –
2. (
Arg.) Temniță. –
Mr. deal. Sl. dĕlŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 92; Tiktin; Conev 38),
cf. bg. dijel. –
Der. deluros, adj. (accidentat);
delean(-ncă), adj. (care locuiește în regiunea dealurilor).
Cf. deli. După Miklosich,
Wander., 10, din
rom. provine
rut. dil’.deal (Dicționar de argou al limbii române, 2007)deal, dealuri s. n. 1. (intl.) închisoare.
2. fese.
deal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEAL (‹
sl.)
s. n. Formă de relief pozitivă, cu altitudine absolută, stabilită convențional între
c. 200 și 800 m, în care versanții domină văile învecinate. După geneză, se deosebesc:.
d de eroziune, rezultate în urma fragmentării de către apele curgătoare a unor terenuri sedimentare, piemontane sau de altă natură, și
d. de acumulare, formate prin acțiunea de depunere exercitată de ghețari (
ex. morene, drumline) sau de vânt (
ex. dune, barcane). ◊
Expr. Ce mai la deal, la vale =
a) ce să mai lungim vorba zadarnic;
b) să spunem lucrurile așa cum sunt.
deal (Dicționaru limbii românești, 1939)deál (
ea dift.) n., pl.
dealurĭ (vsl.
dĕlŭ, parte
pre-dĕlŭ, hotar [de aicĭ
Predeal]. V.
deiniță). Măgură, colnic, înălțime de pămînt maĭ mică de cît muntĕle.
Vest. Podgorĭe:
Dealu Mare, Dealu Drăgășanilor. La deal, în sus, suind, în opoz. cu
la vale: caru, corabia merge greŭ la deal. Greŭ la deal, răŭ la vale, e dificil în orĭ-ce caz.
Ce maĭ la deal, la vale?, ce maĭ perdem timpu degeaba? Să ne punem pe lucru!
deal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deal s. n.,
pl. deálurideal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deal m.
1. ridicătură de pământ ce nu trece peste 300 metri;
2. vie așezată pe un deal:
Dealu-Mare, Dealu-Drăgășanilor; 3. Tr. (Negrești) pădure. [Slav. DIELŬ; pentru sensul 3, cf.
codru].
deal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEAL, dealuri, s. n. 1. Formă de relief pozitivă cu înălțime nu prea mare (sub 1000 m). ◊
Loc. adv. La deal = în sensul urcușului, în sus. ◊
Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., în sus de... ◊
Expr. (
Fam.)
Dă la deal, dă la vale = se silește în toate chipurile, încearcă toate posibilitățile.
Greu la deal și greu la vale = oricum faci, e tot greu.
Ce mai la deal, la vale =
a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace și încolo, e inutil să mai discutăm;
b) să spunem lucrurilor pe nume.
Deal cu deal se întâlnește, dar (încă) om cu om, se spune cu ocazia unei întâlniri neașteptate sau în nădejdea unei revederi posibile.
2. (
Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zonă a ogoarelor. — Din
sl. dĕlŭ.deal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)de al (a, ai, ale) (tempo lent:
cel de al doilea)
/de-al (-a, -ai, -ale) (tempo rapid:
cel de-al doilea; un prieten de-ai mei, o prietenă de-ale mele)
prep. +
art.