daună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÁUNĂ, daune, s. f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ◊
Loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva).
2. Despăgubire. [
Pr.:
da-u-] – Din
lat. damnum.