dănțui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A dansa. ◊
Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei;
fig. căsătorie. ♦
Fig. A sălta. –
Danț +
suf. -ui.